Profilul lui Romeo

Propun o discuţie, atât cât permite spaţiul ăsta, blogul, pe care încă învăţ să-l folosesc. Aş vrea să ştiu cum ar trebui să arate profilul ideal. Stai, nu ţi-am dat prea multe detalii, ce-i drept. Tot timpul m-am întrebat, de exemplu, dacă cineva mai stă să citească ce e scris pe profilul de pe GayRomeo. Zic doar de GayRomeo, pentru că acolo am eu profil, nu pentru că am ceva împotriva Gaydar-ului. Profilul ăla nu e mare lucru, aşa e, dar până la urmă, pentru că trăim într-o societate homofobă, cea românească, site-urile de genul ăsta sunt singura modalitate (în afară de cluburi) prin care se poate interacţiona, fie că vrei să-ţi găseşti un fuck-buddy, fie că îţi cauţi marea iubire.

Eu de fiecare dată caut un tip la care să găsesc atât the looks cât şi the brains. De aceea eu citesc ce scrie acolo jos pe profil, mi se pare că e important ca spaţiul ăla să fie completat. Asta e faza incipientă de verificare a the brains.

La categoria asta, cea a textului, detest :
- copy/paste a textului "Here you can talk about..." (textul standard al celor de la GayRomeo, ca să ştie tot prostu' ce să scrie acolo);
- textul "Nu ştiu ce să spun despre mine, te las pe tine să ma descoperi" - denotă faptul că habar nu ai pe ce lume trăieşti, nu ştii nimic despre tine ceea ce mă opreşte din start din a vrea să te descopăr;
- texte într-o engleză născătoare de migrene puternice şi glaucom;


- texte într-o română încă nevorbită pe vreun meleag mioritic (fie lipsă de cratime, fie cratime din belşug);
- texte despre faptul că s-a terminat lumea pe care toţi muritorii o cunoşteau când ţi-ai făcut tu profil, gen "Too hot 4 you", "Nu mă poţi avea, sunt cel mai bun". Eh, uite că nu eşti... În cel mai bun caz, eşti şi prost, şi fudul.

Legat de poze, prefer să văd un zâmbet decât un penis în erecţie. Dacă tot se caută sex, se presupune că atunci când ajung cu tine în pat îţi văd şi cucul, dacă îmi arăţi tot înainte s-ar putea să renunţ la ideea de a mai vrea să-l văd şi în realitate. Nu ştiu dacă e o părere generală, dar mi se pare foarte ok să se mai păstreze misterul pe alocuri. Se-nvârte Sherlock în mormânt când ştie că sunt profile din astea cu puţa la vedere. E ca şi cum, imediat după crimă, ar fi venit criminalul la el şi i-ar fi zis "Dă-le, măh, dracu' de indicii, nu mai căuta că-ţi zic eu tot ce s-a întâmplat".

Revenim la propunerea iniţială. Până acum am primit aprecieri de la câţiva oameni pentru ce-mi fată mie mintea pe aici (mulţumesc, staţi prin zonă), oameni care mie mi s-au părut ok şi de la care aştept răspunsul (prin comment-uri) la întrebarea "Cum ar trebui să arate profilul ideal pe GayRomeo sau pe Gaydar?" (puteţi răspunde frumos, cu liniuţe sau fără, dar aş vrea să vorbiţi atât despre poze cât şi despre text). Oricine e invitat să participe, nu doar ăia pe care eu îi consider ok ;)). Promit ca mai apoi să fac un post cu toate comentariile, poate-poate mai învaţă lumea câte ceva...

Legat de ce se întâmplă pe Romeo, mai am câte ceva de spus, dar aş strica acum bunătate de post pentru că aş cam schimba subiectul cu totul. Lasă, data viitoare.

Mulţumesc anticipat !

Positive

Un filmuleţ pe care l-am descoperit întâmplător. Dacă unii dintre noi încă mai gândesc în ideea că "Nu are cum să mi se întâmple mie", think again.
Piesa de pe fundal e Lisa Germano - From a shell.

It's a gay world...

...una al dracului de complicată.

Whispers of a gay life... Acum, nu vă imaginaţi că tot universul meu se învârte în jurul faptului că sunt gay. Oricât de mult şi-ar dori unii, nu ai cum să fii gay şi-atât. Probabil ar deveni totul plictisitor, mai cu seamă că oriunde te uiţi, dai de aceeaşi oameni. Sunt timişorean, dar merg destul de des prin ţară (mai ales în Bucureşti). Curiozitatea nativă, să zicem, m-a făcut să îmi îndrept atenţia către tipii gay din mai multe localităţi în care ma aflam pentru o perioadă scurtă (asta a sunat ca şi cum vroiam să scriu o carte despre ei...ma rog, you do the math şi-o să înţelegi despre ce vorbesc). Treaba e simplă, o ştie toată lumea. Intri pe net, analizezi "piaţa", alegi produsul şi stabileşti strategia de cucerire (în sensul că te gândeşti la ce vrei, o cafea sau o cafea şi ceva mai mult). Stilul nu diferă niciodată, fie că eşti în Timişoara, fie că eşti în Bucureşti, Bistriţa, Iaşi, Constanţa sau chiar Brăila paşii sunt aceeaşi : "Salut!", "Ce cauţi?"(întrebare pe care personal o urăsc, pentru că mă simt ca la piaţă). Buuun... Urmează faza a doua : schimbul de poze (sau de alte poze decât cele care sunt deja pe profilul de pe internet). Faza trei e discuţia la telefon, asta dacă nu ai răbdare să discuţi pe messenger. Ultima fază e întâlnirea... De aici fiecare cu ce vrea (vezi mai sus).

Eu personal urăsc să mă întâlnesc cu un tip pentru a-i rezolva frustrările legate de fostul lui prieten. De aceea evit persoanele care încă mai cred că pot ieşi teferi şi nevătămaţi dintr-o relaţie, fără sechele, fără frustrări, fără amintiri şi fără ură faţă de "curva aia de doi bani, fostul". Chiar, ai văzut cum de fiecare dată relaţia se încheie din vina celuilalt? "El era cu ăla în oraş, în timp ce eu stăteam acasă şi îl aşteptam ca prostul" sau "Am făcut atât de multe pentru el, dar nu mă mai făcea să mă simt împlinit pentru că nu mă mai lua în braţe". Am auzit aproape toate motivele posibile pentru care celălalt a fost de vină, dar toate motivele astea nu fac niciodată o discuţie să fie interesantă. Şi-apoi, atunci când vreau să te duc repede în camera de hotel, iar tu ştii asta deja, chiar nu mă interesează tot istoricul tău de eşecuri în dragoste. Uite asta numesc eu a turn off thing.

În România, tipii (vorbesc de aia gay, că restul nu mă interesează) fie acceptă că până la urmă caută doar sex, fie se amăgesc că de fapt caută relaţie, dar după o zi de sex se încheie dragostea faţă de tipul pe care l-au cunoscut cu o seară înainte pe net, fie chiar caută relaţie (ăştia te iubesc în două ore şi 10 minute maxim - eşti cel mai ok pentru ei, cel mai devreme acasă, cel mai bun în pat).

(Las puţin garda jos:)
Am apreciat întotdeauna oamenii care ştiu ce vor, indiferent de ce aşteptări ai de la ei, ştii că nu o să-ţi pierzi prea mult vremea, pentru că nici ei nu vor să îşi piardă vremea cu tine, dacă nu merită. În acelaşi timp, port respect faţă de cei care încă mai caută un partener stabil... Acum vorbesc de cei care chiar ştiu ce presupune o relaţie. Eu unul nu mai pot face asta. Mi-a cam ajuns. Nu mai am răbdarea necesară, în plus nu-mi mai plac dulcegăriile şi nici nu mai pot să gândesc pentru doi. Mi-am dat seama că m-am obişnuit să fiu singur, să fiu egoist, să nu mai plănuiesc. Poate nu am cel mai sănătos mod de viaţă, dar deocamdată mi-e bine. Am o vagă presimţire că lucrurile nu se vor schimba prea curând.

E prima postare, am riscat să te fi enervat puţin. Nu sunt un om rău, sunt doar omul care s-a cam săturat de incompetenţi, omul care e sarcastic, omul pe care nu-l mai impresioneză prea multe.

Să ne "re-auzim" cu bine !