Positive

Un filmuleţ pe care l-am descoperit întâmplător. Dacă unii dintre noi încă mai gândesc în ideea că "Nu are cum să mi se întâmple mie", think again.
Piesa de pe fundal e Lisa Germano - From a shell.

It's a gay world...

...una al dracului de complicată.

Whispers of a gay life... Acum, nu vă imaginaţi că tot universul meu se învârte în jurul faptului că sunt gay. Oricât de mult şi-ar dori unii, nu ai cum să fii gay şi-atât. Probabil ar deveni totul plictisitor, mai cu seamă că oriunde te uiţi, dai de aceeaşi oameni. Sunt timişorean, dar merg destul de des prin ţară (mai ales în Bucureşti). Curiozitatea nativă, să zicem, m-a făcut să îmi îndrept atenţia către tipii gay din mai multe localităţi în care ma aflam pentru o perioadă scurtă (asta a sunat ca şi cum vroiam să scriu o carte despre ei...ma rog, you do the math şi-o să înţelegi despre ce vorbesc). Treaba e simplă, o ştie toată lumea. Intri pe net, analizezi "piaţa", alegi produsul şi stabileşti strategia de cucerire (în sensul că te gândeşti la ce vrei, o cafea sau o cafea şi ceva mai mult). Stilul nu diferă niciodată, fie că eşti în Timişoara, fie că eşti în Bucureşti, Bistriţa, Iaşi, Constanţa sau chiar Brăila paşii sunt aceeaşi : "Salut!", "Ce cauţi?"(întrebare pe care personal o urăsc, pentru că mă simt ca la piaţă). Buuun... Urmează faza a doua : schimbul de poze (sau de alte poze decât cele care sunt deja pe profilul de pe internet). Faza trei e discuţia la telefon, asta dacă nu ai răbdare să discuţi pe messenger. Ultima fază e întâlnirea... De aici fiecare cu ce vrea (vezi mai sus).

Eu personal urăsc să mă întâlnesc cu un tip pentru a-i rezolva frustrările legate de fostul lui prieten. De aceea evit persoanele care încă mai cred că pot ieşi teferi şi nevătămaţi dintr-o relaţie, fără sechele, fără frustrări, fără amintiri şi fără ură faţă de "curva aia de doi bani, fostul". Chiar, ai văzut cum de fiecare dată relaţia se încheie din vina celuilalt? "El era cu ăla în oraş, în timp ce eu stăteam acasă şi îl aşteptam ca prostul" sau "Am făcut atât de multe pentru el, dar nu mă mai făcea să mă simt împlinit pentru că nu mă mai lua în braţe". Am auzit aproape toate motivele posibile pentru care celălalt a fost de vină, dar toate motivele astea nu fac niciodată o discuţie să fie interesantă. Şi-apoi, atunci când vreau să te duc repede în camera de hotel, iar tu ştii asta deja, chiar nu mă interesează tot istoricul tău de eşecuri în dragoste. Uite asta numesc eu a turn off thing.

În România, tipii (vorbesc de aia gay, că restul nu mă interesează) fie acceptă că până la urmă caută doar sex, fie se amăgesc că de fapt caută relaţie, dar după o zi de sex se încheie dragostea faţă de tipul pe care l-au cunoscut cu o seară înainte pe net, fie chiar caută relaţie (ăştia te iubesc în două ore şi 10 minute maxim - eşti cel mai ok pentru ei, cel mai devreme acasă, cel mai bun în pat).

(Las puţin garda jos:)
Am apreciat întotdeauna oamenii care ştiu ce vor, indiferent de ce aşteptări ai de la ei, ştii că nu o să-ţi pierzi prea mult vremea, pentru că nici ei nu vor să îşi piardă vremea cu tine, dacă nu merită. În acelaşi timp, port respect faţă de cei care încă mai caută un partener stabil... Acum vorbesc de cei care chiar ştiu ce presupune o relaţie. Eu unul nu mai pot face asta. Mi-a cam ajuns. Nu mai am răbdarea necesară, în plus nu-mi mai plac dulcegăriile şi nici nu mai pot să gândesc pentru doi. Mi-am dat seama că m-am obişnuit să fiu singur, să fiu egoist, să nu mai plănuiesc. Poate nu am cel mai sănătos mod de viaţă, dar deocamdată mi-e bine. Am o vagă presimţire că lucrurile nu se vor schimba prea curând.

E prima postare, am riscat să te fi enervat puţin. Nu sunt un om rău, sunt doar omul care s-a cam săturat de incompetenţi, omul care e sarcastic, omul pe care nu-l mai impresioneză prea multe.

Să ne "re-auzim" cu bine !