Te trezeşti la un moment dat, atunci când de-abia te uiţi
fără ruşine la un film cu doi oameni dezbrăcaţi, că s-ar putea să te simţi mai
apropiat, ca iubire timpurie şi prostească, de colegul de clasă care stă în
faţă, decât de colega de bancă. Fără să-ţi dai seama, ţi se schimbă viaţa. Nu
cred că înţelegi de ce simţi asta, dar ţi se pare normal şi e bine. Nu ai auzit
deocamdată, la cei 13 ani pe care îi ai, vorbindu-se despre asta. Oare eşti
numai tu aşa? Trebuie să ţii asta secret?
Vezi primul bărbat gol, într-un film ieftin. Ţi se pare
drăguţ. Ai 15 ani, prietenul tău cel mai bun din blocul de peste drum te
intreabă dacă te masturbezi. Când îi spui că da, te întreabă dacă nu vrei să
faceţi asta împreună. Ţi se pare incitant şi diferit, de ce nu? Tot acum, nu
prea ai tu treabă cu fetele, ţi se par…ok, prietene bune, care îţi tot spun că
le dai sfaturi bune şi că le înţelegi perfect. Prietenii lor geloşi, nu sunt de
aceeaşi părere. Ai 15 ani şi jumătate, mai puţin şi împlineşti 16, auzi o
discuţie, la masă, despre “poponari” şi te gandeşti că s-ar putea să fii şi tu
unul. Te doare că alor tăi părinţi li se pare ciudat şi că vorbescu cu un
oarecare dispreţ despre asta. Da, dacă eşti şi tu unul, trebuie să ţii asta
pentru tine. Nu de alta, dar nu mai pare să mai fie cineva la fel ca tine. Dar
oare eşti unul? Oare ce dracu’ ţi se întâmplă?
Cinci luni mai
târziu, ai Internet acasă, intri pe un site de chat, aiurea, de plictiseală şi
vorbeşti cu un tip, la nimereală. Îţi spune că e gay. Ce noroc, e din acelaşi oraş cu tine. Şi ce
dacă e cu vreo 7-8 ani mai mare decât tine, simte la fel ca tine, te poate
înţelege mai bine decât o face buna ta
prietenă. Pleci să te întâlneşti cu el, îţi tremură mâinile când încui uşa la
plecare şi ai pe tine, tricoul ăla negru în care ştii că îţi stă bine, de gelul
din păr nu mai spun, arăţi bine. Vine tipul de pe net, mergi într-un bar “mişto”
care-i place lui, te aşezi la o masă într-un colţ şi te pui pe vorbă. Îţi spune
că nu are o relaţie şi că a suferit în ultima ce s-a încheiat cu o săptămână
înainte. Te fascinează faptul că el a avut o relaţie cu un tip şi te simţi
într-un fel atras de asta. Vorbiţi despre cum e să fii gay, că nu prea înţelege
lumea asta şi nu stiti de ce e aşa şi nu altfel. Două zile mai târziu, eşti
într-un pat străin. Părinţii ştiu că dormi la un coleg de clasă. Nu prea ştii
ce să faci cu ce ai în fată…, dar ai văzut multe filme ieftine cu barbaţi
dezbrăcaţi şi crezi că te descurci mai bine decât credeai că o vei face,
judecând după gemetele lui. Te simţi şi tu bine şi déjà ştii că vrei să ai o
“relaţie”, chiar dacă nu prea ştii ce înseamnă asta cu adevărat. Mai trec două
zile şi prietenul tău de pe net îţi spune că nu e pregătit să fie cu altcineva,
că încă suferă. Eşti mândru şi zici că nu e nicio problemă, deşi suferi undeva,
în adâncul tău. Ai 20 de ani, ţi s-a acrit de relaţii şi te gândeşti că e bine
să fii şi singur uneori. Deja lumea din jurul tău ştie că eşti gay şi nu-ţi mai
pasă. Răspunzi cu “Da” oricărei persoane care are coaie suficient de mari cât
să întrebe dacă eşti gay. Răspunzi scurt, cu “Da”, şi-atât. De ce ai da
explicaţii pentru că eşti gay? Cui nu îi place, să meargă mai departe.
Şi dacă ce ţi s-a întâmplat până acum crezi că a fost
complicat, mai citeşte puţin…
Şase ani mai târziu,
după vreo ...(un număr) de tipi, îţi dai seama că nu prea ai mintea aia
perfectă pe care credeai că o să o ai când te întrebai în liceu “Oare cum o să fiu eu la douăzeci şi ceva de ani?”
Şi parcă nu e nimic rău în asta. Cert e
că-ţi lipseşte răbdarea între timp şi dai mult mai puţine şanse oamenilor. Asta
pentru că nu prea se mai repară lucrurile stricate. Mai bine la arunci. Într-o
lume de „Cf”, „bn” şi foarte multi „k” în loc de „c”, speri să dai de oameni
care să nu fie stricaţi la stomac. Nu de alta, dar feţele afectate şi
flatulaţiile ţi se par pierdere de vreme.
Şase ani mai
târziu, nu mai există vânzători de haine, ci job-uri în Fashion Retail. Până şi
dacă vinzi ziare la colţ, lucrezi în mass-media. Cred că şi dacă mături scări
de bloc, spui că eşti Cleaning Specialist, doar a evoluat piaţa muncii şi când
tragi linia, cel mai important e statutul, nu? Între timp, însă, la fel de
mulţi oameni au chef, dar tot mai mulţi dintre ei au şi loc, ceea ce înseamnă,
numaidecât, că avem o piaţă imobiliară înfloritoare. Iar tu ai mult mai multe
locuri pe care poţi să le explorezi (măcar de dragul de a păstra curăţenia la
tine acasă, nu la altcineva).
Şi parcă oricât
crezi că ar trebui să fiu mai bun la agăţat, că doar se presupune că ai
experienţă, parcă nu-ţi prea mai vine să
intri in vorbă cu oameni care au poză cu propriul lor hău al universului (da,
la cur mă refer), în timp ce-şi scriu mare de tot că nu caută sex şi că s-au
săturat de toţi obsedaţii sexuali. Evident, caută pe cineva căruia să-i arate
sufletul. Îţi vine să le scrii „Stai liniştit, mi l-ai arătat deja. E putin
ne-epilat, dar sunt convins că poate simţi multă...iubire”. După alte două
minute de browsing, un tip slăbuţ, întins gen Kate Winslet în Titanic, îţi spune
că nu-i place drama. Mai că-ţi vine să-l crezi dacă nu s-ar uita la tine mijit
şi c-o sprânceană ridicată ca şi cum este cover-ul de la ultimul număr din
Vogue. Un tip fără un dinte dintr-o poză făcută în baie îţi spune că e un tip
atractiv şi caută doar tipi HOT. Ăstuia chiar nu-ţi vine să-i spui nimic, nu de
alta, dar cineva tocmai ţi-a scris că eşti „drăguiţ”. Da, „drăguţ” voia să
spună, stop being a bitch, da’ cum dracu’ răspunzi la întrebări din astea. Îţi
pare rău că nu ştii să scoţi un nechezat în scris, duci cursorul în dreapta sus
şi dai click pe un X care sigur e acolo cu un motiv.
Cu toate astea, oricât
crezi că ai evoluat bine, eşti şi tu dus cu mai multe plute în acelaşi timp, că
prea te uiţi chiorâş la tot felul de cratime aruncate cu ochii închişi în
mesajele pe care le primeşti. Şi parcă prea vrei şi sufletul în Rai şi să fii
iubit în sufletul ăluia de mai sus. Că sunt plutele altor mai rezistente, spui?
Se prea poate, da’ când vreodată a fost altfel?
Una peste alta,
toată lumea caută oameni sănătoşi. Eu unul m-am hotărât că vreau să dau de
oameni care pot spune scurt „Eu oricum sunt puţin dus cu capul”, da’ care sunt
fix ceea ce spun că sunt. Şi nu e mai ştiu eu ce legătură bolnăvicioasă pe care
îmi propun să o dezvolt. E vorba de sinceritate. Ca’ parcă prea e toată lumea
fix ceea ce nu caută şi nimic din ce caută.
Gata, am obiectiv
pe urmatorii şase ani. Mă duc să mă culc că prea am fost „dăştept” azi şi cum
fac asta atît de rar, am obosit... :)
Over and out.
MW
Postări
