Understand yourself, damn it !

Încă mai avem rahat, that's for sure. Pe blog-ul ăsta am avut coaiele suficient de mari cât să accept nişte lucruri destul de delicate. Nu în faţa ta, ăla care s-a nimerit sa dea de pagina asta, ci în faţa mea. Mi-am recunoscut frustrările, rahaturile pe care le-am făcut, ce nu mă face să fiu mândru si basically alte chestii legate de poziţia mea faţă de "surorile" din comunitate. Tocmai de aia, mai accept o chestie. Nu mă cunosc în totalitate, oricât mi-ar plăcea mie să cred altceva. Nu-mi cunosc reacţiile în totalitate, nu pot anticipa următoarea mişcare. Nu întotdeauna. That sucks ! Big time ! Unii ar spune că am timp să cunosc fiecare mişcare în parte, ca vorba aia, nu sunt chiar atât de bătrân. Doar că nu se pune problema aşa. Problema se pune aşa : ai voie să nu te cunoşti, să mânci o tonă de rahat, să faci atâtea porcării încât sa rămâi inconştient în prostia ta, atâta vreme cât asta nu afectează pe nimeni altcineva decât pe tine.

Mă uit la post-ul anterior, ăla cu "this time I'll make it right". Mare bullshit mai e si ăsta. Well, I didn't. Să-mi fie cu iertare, dar chiar am încercat. De data asta a fost altfel. Alt gen de persoană şi o mie patrusute cincizeci şi două de persoane care şi-au dat cu părerea despre cum suntem împreună, cum nu suntem când suntem împreună, cât de mult suferă că suntem împreună şi respectiv cât de mult ar face un sex în grup cu noi, împreună. Asta cu băgăreţii e o altă poveste. Mai spun o dată faptul că eu am avut parte de cei mai mişto tipi din oraşul ăsta. Tipi pe care alţii îi aşteaptă o viaţă. Nu că aş fi ştiut ce să fac cu ei. Unii au stat o săptămână, alţii două, ăia mai cu moţ au rezistat o lună. Şi le spun că, pe bune, eu nu sunt deloc uşor de înţeles, nici întreg la minte. Şi ei cred că mint, şi li se trezeşte interesul, parcă doar pentru a demonstra că ei pot să stea şi cu nebunu' naibii, asta doar ca să se trezească peste ceva timp, că de fapt am o mare dreptate şi că aş fi băiat fain dacă m-aş înţelege şi aş şti ce vreau. Poc ! Zboară. Nu pentru că nu ar mai sta, dar nu mai vreau eu să rămână. Şi chiar în timp ce îl alung încerc să-mi dau seama dacă într-adevăr vreau asta. Nu ştiu ce să răspund şi pleacă. Şi-uite aşa am încercat eu sa am relaţii cu 7 tipi, în mai puţin de un an.

Dar nu-mi pare rău. Mi-e ciudă doar că uneori îmi doresc prea mult să fiu cu cineva doar ca să "vând" ce am mai apoi, pe nimicuri lipsite de importanţă. Într-o săptămână nici măcar starea asta nu o sa o mai am. Nu, o sa găsesc sigur câteva explicaţii clare, care să justifice cât se poate de pertinent de ce e şi vina lui, nu numai a mea. Oricum ar fi, privind lucrurile de sus, la rece cumva, nu-ţi imagina că toate-s bune şi frumoase şi m-apucă pe mine deodată nebuniile, îi fac bagajul şi gata, îl dau afară din casă. Nicidecum. E vorba de faptul că la început, aştept anumite reacţii, poate un interes faţă de chestia aia pe care o numim atât de prematur "relaţie", mai mare decât în următoarele luni, pentru că temelia trebuie să fie rezistentă. Un interes faţă de relaţie, nu faţă de mine, să ne înţelegem, că nu e totuna. Pe lângă asta, aştept impresia (dacă nu se poate siguranţa) că e în stare să ţină singur o relaţie în spate atunci când eu "cad" şi sunt sătul de stat împreună şi de plănuit chestii în doi. Probabil am nevoie de cineva mai puţin sănătos decât mine, dacă există aşa ceva. Unul care să ştie că dacă spun "Pleacă", de multe ori asta înseamnă "Rămâi". Unul care să urască faptul că am tendinţa de a plănui, care să-mi dea peste nas când fac pe deşteptul şi care să mă pună la punct atunci când trebuie. Dacă nu văd nimic din asta cât sunt parte din relaţie, consider că am început prost. Şi un început prost nu are cum să ducă la un final satisfăcător. Cu toate astea, parc-am obosit. Ştiu teoria, de ce anume am nevoie eu. În practică, sunt execrabil. Şi e obositor, clar. Trag linia, mai adaug un tip care mă urăşte şi care o sa spună multe chestii neadevărate despre mine multor persoane care nici măcar nu mă cunosc. Dar poate o merit. Fiecare plăteşte, într-un fel sau altul, rahaturile pe care le face. Şi la un moment dat, "Îmi pare rău" nu mai are nicio valoare.

Am aţipit de trei ori scriind. So, gata. Over and out !

MW