joi, mai 21, 2009

Rahat mai avem !

1
Mi-am dat seama că efectiv nu am nicio stare de scris atunci când toate lucrurile merg bine. Mi se pare că blog-ul ăsta a devenit un fel de cimitir sau coş de gunoi al frustrărilor. Ceea ce nu e tocmai rău. Sper totuşi să nu fie aşa. E o modalitate prin care las nişte chestii în urmă. Scriu despre ele, trag linia, închid capitolul, merg mai departe. De fapt nu scriu, vorbesc.

Zilele astea, mai mult ca oricând, nu pentru că mi-ar fi permis timpul, ci pentru că aşa s-a nimerit, am dat iarăşi drumul la auto-analiză. Ce fac bine şi de ce sunt mândru, dar mai ales ce nu am făcut bine, nu fac bine şi de care nu sunt absolut deloc mândru. Dacă mă gândesc mai bine, ştiu de unde a pornit totul. Am apucat, după foarte multă vreme, să vorbesc cu un om pentru care am însemnat ceva acum ceva timp. Foarte drăguţe discuţiile astea. Partea proastă, în cazul de faţă, e că în timp ce vorbeam, mi-am dat seama de cât de mult rău i-am făcut omului ăstuia, fără să merite, fără să îmi dea vreun motiv să-l rănesc. Şi asta a născut o întrebare : "De ce fac eu porcării din astea, în general?" Mi se pare rezonabil ca la sfărşit de zi să pot pune capul liniştit pe pernă şi să am pretenţia de la mine că astăzi n-am fost dobitoc cu nimeni. Sau cel puţin nu am fost dobitoc fără motiv. Şi totuşi, câteodată, mi se pare absolut normal să fiu ăl mai mare dobitoc de pe lumea asta, doar ca un an mai târziu, să opresc un om pentru care am însemnat ceva la un moment dat, din vorbit, şi să-mi cer iertare. Nu ca să însemne ceva, nu ca să reluăm ceva, ci pentru că simt că sunt dator cu un simplu "Îmi pare rău".

O analiză duce la alta, că doar aşa e mintea, face analogii de nebună, fără s-o poţi stăpâni. Şi ajung iar la capitolul ăla din noiembrie anul trecut, la marea chestie şi relaţie de durată, inexistentă şi aparent imposibilă în condiţiile actuale. Răbdare puţină, tot nu ştiu de ce , analiză la absolut tot ce spune şi tot ce face. Auto-cenzură, ziduri, doar ca să nu intre nimeni prea tare, să nu mă cunoască prea mult. Garda sus, ca nu cumva dacă alege să plece să lase vreun gol pe undeva. "Pe aici nu se trece !" Cam asta scrie pe mine. Sunt al dracului de complicat. Cică toţi oamenii complicaţi, sunt interesanţi. Asta-i fix p...a ! N-am eu răbdare cu mine, de interesant ce sunt, uneori, n-am cum să cer nimănui să mă suporte cu toate nebuniile mele. Când mai apare câte unul, fugitiv, pe care îl alung repede - nu ştiu de ce, din nou - mă tot gândesc să-i spun "Nici nu ştii în ce te-ai băgat". Şi mi-e să nu zic prea multe, să nu zic prea puţine. Şi mă enervează când spune prea multe, când trebuie să stabilim chestii, de parcă azi ne cunoaştem şi mâine avem nuntă la Căminul Cultural. Sunt ca la 18 ani, din nou. Parcă învăţ din nou să sărut, cam asta e senzaţia. Şi poate mă gândesc prea mult la chestia asta, poate prea îmi trebuie să ştiu paşii pe care îi fac cu mult timp înainte. Mai rău e că ştiu că toate chestiile faine sunt alea neplănuite. Îmi spunea un prieten că tre' s-aştept să facă click atunci când dau de câte un tip. Na, cred că mi s-a stricat click-uitoarea, că la mine nu face niciodată click. Şi-uite-aşa apuc eu să rănesc oamenii. Unul după altul. Dispar fără explicaţii, de cele mai multe ori, şi-mi dau seama că sunt de tot rahatul când fac asta, abia când un tip care mi se pare mie mai răsărit dispare fără explicaţii. Şi chiar nu e ok.

Colac peste pupăză, ca să se ştie, de azi îmi mai dau o şansă. And soon, I'll make it right. Nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau. Şi promit să nu mai avem rahat !

MW

1 Response to Rahat mai avem !

19 februarie 2011, 13:30

Oh, înțeleg ce spui.
Și m-a amuzat faza cu click-uitoarea. Am râs în gura mare. La mine merge click-uitoarea (poate nici nu ești curios, însă vreau s-o spun și gata :P ), dar la fel se și desclick-uitorește când văd asta sau aia la dânsul, reprezentantul speciei pe care o vreau invada...

Să știi, am observat și eu: când îmi merge bine nu am nicio inspirație pentru a scrie. Ciudat. Să concluzionez că place la mine să mă plâng??

Baftă în continuare.

Trimiteți un comentariu

Comentezi?! Comentează...