Reloaded

Oamenii.

Doi ani mai târziu, sunt într-un loc diferit pe care-l numesc casă în care ma uit altfel la tipii de care dau. Doi ani mai târziu avem Grindr, nu doar Romeo şi punem preţ pe rapiditate mult mai mult decât puneam înainte. Nimeni nu pierde vremea, timpul e important, doar s-a anunţat sfârşitul lumii anul trecut. 

Oamenii caută.

Câteodată, nu mai contează timpul. Contează cât de multe lucruri faci în 24 de ore. Uneori, nu faci nimic, dar cu toate astea parcă prea mulţi oameni au parte de tine. Oameni care iţi spun fix ceea ce cred ei că vrei să auzi, dar nu ceea ce ai vrea tu să auzi cu adevărat. Toată lumea crede că dacă se uită la “Lie to me” , ştie să interpreteze două gesturi şi trei cuvinte la o întâlnire pe care ai programat-o fără nicio aşteptare. Mai nou, toată lumea sapă dincolo de ceea ce arăţi, auzi de o gramadă de ori că “ai potenţial”, de parcă de aia ai ieşit la o cafea, ca să îţi găseşti nemurirea. Mai ciudat de atât este că oamenii care pot face mult mai mult cu viaţa lor iţi spun ca tu poţi să îţi schimbi viaţa fix când şi cum vrei tu. Twisted turning tables.

Presupunem că ai dat de acest tip nou pe care îl ştii de ceva vreme, doar că in ultima perioada vă vedeţi ceva mai des. Întâmplător, nu plănuit (asta pentru că niciunul dintre voi nu ar accepta că, de fapt, totul a fost plănuit. Nu, evident că sunteţi mult mai spontani de-atât, ce naiba?). 

First date. Obiectiv: Ce caută? Ora: 18:40. Locaţie: un oarecare pub

Chiar aşa. Ce dracu’ caută? Reformulez: Oare cu ce gânduri e pe aici? Arată bine, trebuie să recunoşti, parcă mai bine decât ştiai tu că arăta ultima dată când l-ai văzut, la o terasă, în centru, astă-vară. Eh, detalii. Dar oare e ceea ce cauţi tu? 

3.2.1. Start proces de vânzare. Tu îi spui că nu prea intri pe grindr şi dacă intri oricum nu ai poze cu tine pe pagina de profil pentru că nu vrei să te prea împrieteneşti cu toată lumea. Mai mult, nu ai poze cu tine dezbrăcat. Zâmbeşte aprobativ, parcă mai puţin impresionat de toată povestea ta decât ţi-ai dori şi îţi explică faptul că el nu prea pune preţ pe lucrurile astea – pentru el nu prea contează dacă cineva vede o poză cu faţa/sfârcul lui (are două sfârcuri, linisteşte-te). Arunci un zâmbet şi nu îţi dai seama dacă asta înseamnă că, de fapt, căutaţi lucruri diferite. Pare, totuşi, un tip interesant şi oricum mâncarea nu a ajuns încă. 

Îţi spune că lucrează în vânzări, la o companie deschisă de curând. Cosmetice. Nu e domeniul lui, dar e un job care îi plăteşte chiria. În plus, se pricepe la vânzări, drept pentru care nu prea crede că e important ce vinde. Poate vinde orice. Nu prea te pricepi la complimente, dar parcă tare-ţi vine să-l pui să-ţi vândă pixul pe care-l ai în buzunar. Cu toate astea, arunci un “Mişto”. El răspunde cu un “Mda.” Parcă lucrurile nu stau chiar cum ţi-ai dori, nu-i aşa? 

A venit mâncarea. Între două linguri de paste (tu) şi trei linguri de orez cu legume (el), îi povesteşti despre job-ul tău. Mai ai doi ani de rezidenţiat şi vrei să ajungi un medic pediatru de renume. I se pare interesant, mai mult îţi povesteşte că îi plac copiii la fel de mult ca animalele. Nu ştii dacă asta e de bine sau de rău. Preferi să râzi sperând, totuşi, ca a fost o glumă bună. La dracu’, nimic nu e sigur până acum. Vrei, însă, să te placă. Îi spui că ţi se pare foarte interesant domeniul vânzărilor şi că nu crezi că ai putea excela la aşa ceva. Cu toate astea, admiri oamenii care pot face asta, tu fiind ceva mai orientat către exactitate. Adică nu e ca şi cum ai cum să-i vinzi unui pacient un transplant de ficat când are nevoie de operaţie de apendicită, nu? El apreciază complimentul şi zâmbeşte. 

Mai cere o cafea şi când se întoarce din nou către tine îl auzi cum spune “Şiiii, ce cauţi?”. Da, asta a fost neaşteptat. Tu eşti tipul “relationship oriented”, dar el pare că nu. Şi fix când vrei să îi spui asta, gura ţi se deschide şi spune fix toate status-urile de pe romeo, rând pe rând. “Friends, Sexdates, Relationship. Ce-o fi…” Na, de ce ai spus asta? Nu, pe bune acuma, de ce ai spus asta? Pare uşor nedumerit şi-ţi spune că de fapt el caută lucruri simple. Tu, evident, nu înţelegi nimic din asta. Nu ceri clarificări, pentru că în enumerarea de status-uri de mai devreme sigur intră şi “simplu”. Un lucru e clar, te califici. Îţi mai explică faptul că a avut o relaţie de vreo doi ani cu un tip. Da’ să tot fie vreo trei ani de atunci. Ţie-ţi sună a bine.

După alte trei discuţii despre cinci filme şi două albume recent apărute pe piaţă, cereţi nota. Plătiţi nemţeşte, fiecare are grijă de partea lui din consumaţie. Ok, now what? E ceva ce nu ţi-a plăcut de la început, dar să fim serioşi, cât de mult poţi să cunoşti o persoană după o primă întâlnire? Vă urcaţi în maşina ta. E al dracului de frig.

Second date. Obiectivul: Dă-ţi seama de “what the fuck just happened?”  Ora: 23:42, aceeaşi zi. Locaţie: sub tavanul tău

Ok, e evident, aţi ales să continuaţi discuţia la un pahar. De acolo, lucrurile s-au întâmplat de la sine. Aham, tocmai ai avut un sexdate. Neplănuit? O, da. Hmm…, să spunem că da. Sigur a fost sexdate? Sigur a fost sexdate, da. Nu-l vezi cum îşi caută şosetele şi telefonul? Îţi aruncă un “Mai stăm la o tigară?” şi se îndreaptă către bucătărie. Care e lângă uşă, by the way. Nu fumezi, dar îţi pui un pahar de apă şi te aşezi lângă el. Auzi un “A fost…mişto”, iar ţie-ţi vine să îi ceri 50 EUR, nu de alta, dar aşa te simţi. Îi ajunge taxiul în trei minute. Îţi întinde mâna pentru a te saluta şi în timp ce deschide uşa spune, pe jumătate ieşit, “Mai vorbim”. Te pufneşte râsul în timp ce închizi uşa şi te întrebi oare unde ai greşit?

Oamenii caută, la nesfârşit. 

De multe ori, dai de oameni care caută exact acelaşi lucru ca şi tine, doar că nu vei şti niciodată asta. Poate de şi mai multe ori, te va surprinde faptul ca nu mai primesti un semn a doua zi. De ce? Pentru că tot de atât de multe ori, oamenii sunt mai orientaţi către a vedea ce caută şi cum e cealaltă persoană, ăla din faţa ta, pe care-l ştii din trei mesaje de pe Grindr şi trei poze mai mult sau mai puţin retuşate. Şi-atunci la ce te aştepti când eşti mai orientat în a te alinia cu ce vor ceilalţi de la tine, decât să spui si ceea ce ştii tu că vrei de la ei? Mă întreba cineva acum câteva zile despre ce e prea mult spus sau ce e prea puţin spus la o întâlnire. Jur că nu ştiu. Poţi spune ce vrei. Dacă e să fiţi pe aceeşi lungime de undă, indiferent de ceea ce cautaţi, o să-i placă. 

De obicei spui ceea ce gândeşti, nu? Singurul moment în care diferă poate fi ăla în care îţi doreşti cu adevărat (ca să nu zic “cu disperare”) pe cineva. Nu de alta, dar să tot fi fost câteva luni de când nu mai eşti cu cineva şi parcă te simţi pregătit. Ăsta e momentul în care indiferent de cât de mult simţi că nu e ceva ok la tipul din faţa ta, alegi să priveşti totul prin filtrul “are boyfriend material”. Practic, te convingi că are fix ceea ce vrei, te convingi tu că poţi să te adaptezi la lucrurile care nu îţi plac astfel încât să treci peste eventualele aparenţe înşelătoare. Oricâtă încredere ai în instinctul tău, alegi să-l ignori de data asta, nu de alta, dar nevoia de a fi cu cineva, e, logic, mai puternică decât instinctul.

Despre el? Well, aşa cum ţi-a spus, lucrurile sunt simple. A răspuns fix la întrebările pe care le-ai adresat. Nu a spus nici mai mult, nici mai puţin. Ce asteptări aveai?

Am auzit povestea asta de mai multe ori. Până la urmă, important e ca atunci când ajung la un date să ştiu ce vreau de la mine, în general, atunci când e vorba de “gandurile cu care sunt pe aici”. Şi da, ştiu, nu ai cum să cauţi acelaşi lucru de la toată lumea, că nu toţi intră în standarde, dar măcar atunci când deschizi gura, ai grijă să spui exact ce-ţi trece prin cap. Clar nu va conta dacă un tip pe care îl vezi pentru prima oară ştie sau nu ştie dacă ai o aluniţă pe fund. Clar nu contează dacă tipul ăla cu care ai ales să te vezi ştie că eşti “sexdates oriented” sau “relationship oriented”. Dar dacă pentru tine e important să o spui, de ce nu i-ai spune-o? Are dreptul să spună “Pa! Şi mai du-te dracului”, asa cum şi tu poţi să îl trimiţi pe aceeasi cale. Lucrurile sunt simple. Aş spune ca mai degrabă spun ce vreau să spun, decât ce vreau să se audă. Nu de alta, dar ce nu spun acum, va fi spus la un moment dat şi la ce folos să amâni ceva doar ca să salvezi nişte aparenţe?

Good luck.