Valentine's Gay

Hmm...nici nu ştiu, să vomit, să nu vomit...Here we go again cu miere, zahăr and...shit. Is love really all around? Sau e doar ceva în care trebuie să credem ca să ne fie bine şi mâine şi poimâine? Şi dacă e all around, de ce unii nu o văd şi alţii o "vând" pe atât de puţin?

Ciudată chestia asta cu dragostea. De fapt, dacă stau să mă gândesc, e chiar foarte simplu : o simţi sau nu. Dacă nu o simţi, mergi mai departe, cauţi, fie până oboseşti, fie până dai de ce îţi doreşti cu adevărat. Dacă o simţi... eh, lucrurile se complică puţin. Nu cred că ştiu vreun om care să nu fi vrut să schimbe o mare parte din ce era persoana cu care avea o relaţie. Auzisem undeva, nu mai ştiu exact unde, faptul că orice om, atunci când are o relaţie, încearcă să schimbe aproape tot ce nu-i place la partener. După vreo câţiva ani, ajungi în faza aia în care te trezeşti că-i spui "Nu mai eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit". Opera de artă, aia la care ai lucrat în ultimii ani, şi la care ai schimbat atâte, astfel încât în viziunea ta să fie perfectă, pleacă în doi timpi şi trei mişcări. Şi nu pentru că vrea el, ci pentru că vrei tu (asta dacă ai noroc). I'm missing my point here, right?

Mai pe scurt (sau nu) : Tu, Georgel, îl vezi pe el, Georgică (în club, pe net, pe stradă sau chiar la coadă la shaorma, dacă vrei ), vă placeţi şi alegeţi să ieşiţi la un suc (sau să mâncaţi shaorma aia pentru care aţi stat amândoi la coadă, împreună). La suc, tu ai tricoul ăla negru care-ţi scoate ochii în evidenţă, iar el are blugii ăia mulaţi care arată ce fund mişto are şi cât de mândru e de asta. Vorbiţi timp de vreo două ore. Tu zâmbeşti frumos, la fel de politicos ca şi el. Îţi spune că vrea relaţie serioasă. Wow, ca să vezi, ce chestie, şi tu cauţi acelaşi lucru. După alte zâmbete şi alte poveşti, plecaţi. Fiecare acasă la el. Timp de vreo două ore curg mesaje. La prima vedere, sunteţi compatibili. Trei săptămâni mai târziu, the sex is amazing şi vă vedeţi aproape zilnic. Nu-ţi prea place muzica pe care o ascultă, dar asta e un fleac, nu e atât de important. Ai relaţie? Da, cum altfel? După încă vreo două săptămâni, seara pe la unşpe, Georgică e hotărât să se confeseze. Se ridică în cot, lângă tine şi-ţi spune, uşor emoţionat : "Georgele, eu cred că te iubesc...". "Şi eu cred că te iubesc", îi spui. Şi-apoi face gestul ăla cu mâna prin părul tău, pe care efectiv îl urăşti. Eh, un alt fleac. Lunile trec, totul e ok, dar între timp : pune valoare pe nişte rahaturi, se enervează prea uşor, pierde vremea pe net şi e uşor iresponsabil. Unde mai pui că ţie îţi place Ally McBeal, iar lui Prison Break. Tu?Eşti perfect, cum alftel? Bine, e clar, ştii că ai mai putea schimba una-alta la tine, dar nu e încă momentul. Într-o Duminică, de dimineaţă, îi spui, la cafea, că nu-ţi place să îşi bage mâinile prin părul tău. Înţelege şi nu mai repetă gestul. Mai apoi, încerci să îi explici că ştii tu mai bine cum ar trebui să fie viaţa lui şi că acolo greşeşte, iar dincolo clar nu procedează corect. I se pare că exagerezi, că încerci să-l controlezi şi e pus pe ceartă. Clar, se enervează prea uşor. În timp, îţi urmează sfaturile, e cu totul altfel, e schimbat complet. E total diferit faţă de cum era când l-ai cunoscut. Eşti mândru de ce ai făcut din el, de "opera" ta. Mai trece juma' de an şi chiar nu mai ai ce schimba la el. Cu toate astea, parcă ţi-e dor de Georgică ăla iresponsabil în unele situaţii. Prea e pragmatic acum şi prea serios în unele privinţe şi nici nu ţi-ai dat seama că îl iubeşti mai puţin. Îl tragi de mână, îl aşezi pe canapea, într-o zi, şi-i spui (ca în reclamă) : "Georgică, noi eram altfel. Te-ai schimbat atât de mult... Nu mai eşti bărbatul de care m-am îndragostit". Se uită la tine, cu o privire uşor tâmpă... E clar că nu mai înţelege nimic.

(Acum sunt două variante ;)
1. Îşi face bagajul şi te trimite FIX la dracu'. Pleacă el în trei timpi şi două mişcări.
2. Îl trimiţi tu la dracu', prima la dreapta, după colţ, în doi timpi şi trei mişcări.

Stai liniştit, în ambele situaţii, nu o să-ţi dai seama că de fapt toată vina e a ta. El s-a schimbat doar, tu eşti perfect (cum altfel? :) )

Ai înţeles acum? Sau iar am vorbit mult şi prost? :))

Oricum ar fi, toţi facem asta şi toţi trecem prin asta. Toţi ne schimbăm şi toţi schimbăm ce nu ne place la oamenii din jurul nostru. Sau cel puţin încercăm să facem asta. Ne schimbăm pentru că acceptăm să facem un compromis (tu, că eu nu ştiu, am mai zis asta). Schimbăm oamenii pentru că uneori vrem să trăim într-o lume perfectă sau măcar una care să se apropie de perfecţiune. Dacă nu schimbi nimic la celălalt, mai e un risc, şi-anume ăla că "am stat atâta vreme cu el şi l-am acceptat aşa cum era şi uite unde am ajuns, am pierdut toţii anii ăştia". Aşa că, nicicum nu e bine. Ca în orice altceva, e vorba de echilibru. Pe care trebuie să îl găseşti, de fiecare dată. Ok, poate toată povestea asta cu Georgel şi-al lui Georgică e uşor exagerată, importantă e, oricum, esenţa ei.

Unde eram? A, la partea cu "dacă simţi dragostea...". E fain, mă, îţi jur. Sau cel puţin asa-mi amintesc că e... Cu toate astea e al dracului de complicat. Adică, o relaţie e fragilă, trebuie mânuită cu grijă. Trebuie să ai grijă de ea, să o creşti. Nu e suficient să vrei şi tu şi Georgică să aveţi o relatie , zic eu. E cu din alea, cu renunţat la unele lucruri ca să-ţi faci timp pentru altele, cu certuri, dar şi cu nişte clipe extrem de frumoase. Dacă ştii asta deja cum de eşti singur? Care din ele : cauţi doar sex sau nu ai cu cine să ai relaţie de fapt? Sau poate eşti ca mine, te-ai obişnuit să fii singur deja, îţi place.

Valentine's Day... Ok, nu-mi place roşu atât de mult cât să vad numa' inimioare mâine. Nici n-am motive să fac asta, ce-i drept, cu sau fără relaţie. Am un prieten - de care nu mai ştiu nimic de ceva vreme - care sărbătoreşte Crăciunul în o cu totul altă zi decât 25 decembrie. Nu e niciodată aceeaşi zi, probabil. E pur şi simplu ziua în care simte el că e pregătit pentru atmosfera aia a Crăciunului. De aia nu înţeleg eu sărbătoarea asta (care e importată, nu e a noastră, o ştim cu totii, dar vroiam doar să ştii că şi eu ştiu asta ;) ). Nu înţeleg de ce doi oameni au nevoie de o anumită zi ca să se iubească mai mult sau să facă un gest romantic sau să fie mai apropiaţi. Trebuie să fie o zi a îndrăgostiţilor pentru asta? De ce nu e orice zi Valentine's Day? Nici n-ar fi greu ca doi oameni să fie aşa în fiecare zi, doar se iubesc, adică au tot ce le trebuie, nu?

Gay sau nu, Valentine nu mă prinde anul ăsta. În sensul că, nu o să mă simt roşu şi plin de inimioare. În schimb, promit să beau pentru ziua asta, până la urmă unii cred în ea, deci trebuie să fie ceva de capul ei.

Nu ştiu dacă am înţeles tot ce am scris în post-ul ăsta. :)) Dar dacă ai înţeles tu, sunt mulţumit...Unde mai pui că am rezistat până la capăt fără să vomit cu toată mierea asta ameninţătoare din jur? Happy Valentine's Day, I guess... ! :)