duminică, aprilie 12, 2009

Adevărul şi nu numai adevărul

2
Am ajuns în faza aia (mi se întâmplă din ce în ce mai des) în care m-am săturat să fiu gay. Prea complicat, mă, îţi jur. De data asta, parcă e mai complicat decât de obicei. Nu sunt un frustrat din ăla care nu se înţelege, sau care se miră că se uită după funduri de bărbaţi nu după sâni de femei. Nici nu mi-aş dori să fiu altfel. Doar că la un moment dat s-au inventat triburile şi apoi comunităţile şi mai apoi s-a trezit un "dăştept" să susţină sus şi tare că avem nevoie de o chestie numită societate. Toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Chestia asta făcătoare de minuni, societatea, avea şi are la bază o altă treabă mişto, civilizaţia. Nimic rău până aici. Buuun. Asta-i prima parte. Se mai adaugă ceva evoluţie, două războaie mondiale, un holocaust şi câteva revoluţii şi hop!, suntem în 2009. N-ai înţeles nimic? Care-i legătura cu începutul paragrafului? Păi simplu, atunci când eşti în societate, ca parte integrantă, accepţi drepturile altor oameni, ale altor părţi integrante. Şi de câte ori vrei să le muţi faţa, nu poţi, pentru că nu te lasă o altă treabă numită lege. Nimic nou. Totul porneşte de la ideea că nimeni nu ar trebui să deranjeze pe nimeni, fiecare cu a mă-sii, dacă mi se permite exprimarea. Afli că eşti gay, urlă vreo douăzeci de huligani şi vreo 12 babe că e păcat şi că e împotriva firii şi că e împotriva evoluţiei (aham, aia care a adus holocaustul, războaiele şi revoluţiile) şi găseşti marea alinare în sânul "comuniţăţii", aia care te reprezintă, aia gay. Cu ce te confrunţi? că doar n-o fi totul roz, ce, viaţa-i uşoară?

Fie afli o tonă de chestii despre tine, majoritatea neadevărate, spuse de mai ştiu eu care tip de un stil cocălăresc fantastic, fie auzi chestii despre alţii, că X nu e bun pentru tine că umblă cu nu ştiu cine sau că stă prea mult prin Parcul Central. Oricare ar fi treaba, toată lumea vorbeşte despre chiloţii altora, indiferent de cât de maro sunt chiloţii proprii. Nouă nu ne trebuie să moară capra vecinului... De ce să moară când putem să vorbim atât de multe despre ea?

Mai e ceva. Presupunem că tu ţi-o tragi cu vecinul de peste drum, vecin care şi-a tras-o cu jumătate de oraş, că aşa a ales el. Află Ion D&G despre ce faci tu, nu că ar fi treaba lui 24 de ore pe zi, dar dacă tot n-are viaţă, ce dracu' să facă şi el? Ionel al nostru, artist din fire, are o imaginaţie foarte bogată şi deşi e cocalar, are darul de a înflori orice poveste, doar ca să pară el mai interesant şi să arate ce poveşti pline de înţeles şi de informaţii ştie el să spună. Şi-atunci din faptul că tu ţi-o tragi cu vecinul de peste drum care a avut ceva mai mulţi parteneri decât tine, Ion transformă povestea asta în : tu te-ai futut cu jumătate de oraş şi cel cu care ţi-o tragi tu şi-a tras-o cu toată Timişoara plus o mare parte din comuna Şag. Şi tu, şi vecinul sunteţi două curve, ce mai... Ieşind puţin din exemplificare, ideea e următoarea, o mare majoritate din gay nu sunt în stare să ducă o poveste mai departe aşa cum e ea, cu detaliile corecte. Dacă mi-am tras-o cu doi tipi deodată, tu sigur afli că mi-am tras-o cu cinci deodată. Bine, în mod normal povestea nu ar trebui să fie dusă mai departe to begin with, dar mi-am propus să nu mă gândesc că aşa ceva e posibil. De asta, sunt atent la ce spun, ce fac şi mai ales cui îi spun şi bineînţeles cui îi fac. :) Pentru că mai departe ajunge întotdeauna adevărul şi, din păcate, nu numai adevărul. Partea proastă e că dacă tu auzi mai ştiu eu ce chestie despre unul sau despre altul, chiar dacă îti dai seama că povestea e uşor exagerată - probabil aşa aş gândi şi eu - te gândeşti că "Bă, ceva adevăr trebuie să fie la mijloc".

Oamenii sunt diferiţi, asta-mi place mie la lumea asta, doar că mai sunt de acord şi cu faptul că există anumite reguli care se aplică pentru toţi atunci când relaţionezi. Nu spun că toată lumea ar trebui să se înţeleagă cu toată lumea, pentru că nu asta e ideea. Dacă îţi trântesc un pumn exact între ochi, nu mă aştept să-mi întorci şi ălalalt obraz, nu. Mă voi aştepta să primesc un pumn înapoi. Mai e chestia aia cu "Cel mai deştept cedează", ca justificare la faptul că ar trebui totuşi să întorci şi obrazul ălalalt, de deştept ce ai fi. Na, ăla mai deştept cedează doar ca să-şi ia avânt, ca să îţi mute obrazul la spate atunci când loveşte înapoi, aşa că stai liniştit din punctul ăsta de vedere. Revenind la ideea de bază, spunea cineva într-un profil, pe romeo, că "În locul ăsta se joacă pe toate cărţile". Şi cam aşa e. Ce-am înţeles eu din asta? Că atunci când eşti gay, nu prea ai reguli de respectat, eşti liber să faci exact ce vrei, vis-a-vis de restul oamenilor. Poate aici e problema. Există gândirea aia că poţi să spui ce vrei, despre cine vrei, pentru că toată lumea o face deja. E ca o trăsătură caracteristică.

Am fost aseară, iar, în club. În fiecare Duminică la amiază, când mă trezesc, cu stomacul în pioneze, zic că nu mai merg, gata, nu mai vreau. Mă ţine chestia asta până Sâmbăta următoare, la prânz, când mi se pare ceva normal să merg seara în Sauvage. Zicea cineva că e ca un drog. Probabil. Nu aici vroiam să ajung. Aşa, aseară în club a fost cel puţin ciudat. Am văzut o mie de tendinţe noi în modă. By the way... Se poartă frizura aia, scurt sus şi coamă pe ceafă? Asta e frizura anului? Nu de alta, dar mi se pare oribilă. No offense ! Pe lângă asta, cum pana mea să-ţi trânteşti un lanţ gros de două degete peste cămaşă, aşa, la vedere? Mă tot gândesc la ce-şi spun oamenii ăştia când se uită în oglindă, înainte de a pleca de acasă. "Ce lănţoc mi-am tras, şi ce coamă de iapă, m-aş fute cu mine"? Nici măcar nu mă duc în club ca să analizez oamenii, dar aşa ceva îţi sare în ochi, crede-mă pe cuvânt. Mai ales atunci când îţi dai seama că persoanele astea mai au şi încrederea aia maximă, ca şi cum nu s-au văzut bărbaţi mai frumoşi şi mai chiparoşi ca ei.

Mi-am spus tot timpul că am o problemă cu faptul că tot timpul mă gândesc că sigur găsesc ceva mai bun atunci când ies cu câte un tip la o cafea, chiar dacă tipul pare super ok. Şi da, am o problemă, pentru că în loc să apară mai mulţi tipi de bun gust (din toate punctele de vedere), apar Ioni D&G. Asta-înseamnă că fix din ... găsesc eu ceva mai bun.

Pe final, concluziile.
Mă mai satur să fiu gay, din când în când, pentru că nu prea ştii în cine să ai încredere. Sunt convins că aş putea să las totul la o parte, să ies din tot tămbălăul ăsta de lume gay. Nu mă obligă nimeni să fac parte din ea. Poate o să fac şi asta când o să mă supăr mai tare. :)
Pe lângă asta, urăsc faptul că se vorbeşte atât de mult despre alţii. Mi se pare lipsă de viaţă proprie, mi se pare trist.

Până una, alta, măcar pot să încerc să fiu altfel decât oamenii care nu-mi plac. Cel mai probabil, reuşesc, nu că asta ar însemna că sunt perfect.

Numa' bine !
MW

2 Response to Adevărul şi nu numai adevărul

Anonim
15 mai 2009, 16:27

well, merci pentru ora in care ti-am citit scrierile....chiar mi-au placut!

MW
20 mai 2009, 00:19

Thanks ! :)

Trimiteți un comentariu

Comentezi?! Comentează...